Tratatul (Pacea) de la Bucureşti a fost un tratat de pace semnat de România la 7 mai 1918, obligată de către Imperiul German, după încheierea campaniei româneşti din primul război mondial din 1916-1917.

Printre altele, condiţiile tratatului prevedeau:
România trebuia să retrocedeze Dobrogea de sud (Cadrilaterul) şi să cedeze o parte a Dobrogei de nord Bulgariei, în timp ce restul regiunii, deşi în proprietatea nominală a României, urma să rămână sub controlul Puterilor Centrale;
România urma să cedeze Austro-Ungarie controlul asupra trecătorilor Munţilor Carpaţi;
România concesiona pe 90 de ani Germaniei toate exploatările petroliere.

Totuşi, tratatul nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României sau promulgat de Regele României, iar după ce Puterile Centrale au fost învinse în noiembrie 1918, înţelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman.